versus

Imi inmoi degetul intr-un rosu-brun si ma indrept spre peretele de piatra de dasupra culcusului meu. daca desenez cum trebuie, prada e a mea. inca un pic si gata, maine plec la vanatoare. ma scol devreme, vasul pentru ceremonia zeitei Diana trebuie sa foe gata pana maine. mai am de pictat doar ultima scena, cu cerbul. figuri gratioase, fundal negru, oameni in ocru. simplificat dar cat mai real. sa se miste!
seara ajung mai devreme decat de obicei. miniatura de pe ultima pagina ma asteapta. codexul e aproape gata
dis de dimineata ma uit cu satisfactie la ultimul meu tablou infatisandu-l pe Dionis. e superb. simt cu adevarat o intoarcere la Antichitate.
vai, trebuie sa ma chinui. cat mai exact, cat mai perfect. nu trebuie sa-mi scape nici cea mai mica reflexie. regina e foarte exigenta cand vine vorba de portretele ei. nu mai am timp, toti vor sa-i pictez. nu mai stiu ce sa fac.
ah, dar ce e asta? sa fie oare un rival al pensulei mele? cum de e atat de perfect? dar stai, de ce sa-mi trec viata pictand fotografii? mai bine studiez lumina rasfranta pe oglinda unei ape sau ma joc cu forme geometrice. ce-ar fi daca as umple o panza intreaga cu pere?
dar cat e de bine! las exactitatea in seama mecanismelor, eu pot sa ma arunc de acum intre stele, sa plutesc prin orice materie vreau, sa inchid ochii si sa arunc culoare.